Scurt istoric al statiunii Calimanesti Caciulata

În zona Călimănești-Căciulata sunt urme arheologice ce atestă că era o zonă locuită încă din antichitate: tezaurul de monede dacice și castrele de la Jiblea și Arutela. Mai târziu, în perioada împăratului Hadrian (117-138) se cunoaște existența termelor de la Arutela ce erau folosite de romani, dar și de daci.

Așezarea s-ar fi format în secolele V-VIII, când vechea obște sătească se destramă și se împarte între câțiva oameni de bază, printre care și Căliman, ce s-a stabilit chiar pe teritoriul localității Călimănești. Se presupune că numele localității vine de la acesta.

Prima mențiune documentară a localității este în anul 1388 pe 20 Mai, când Mircea cel Bătrân primește de la Nan Udaba ”locul numit Călimănești pe Olt” și domnitorul închină acest loc Mănăstirii Cozia.
Prima descriere a zonei aparține lui Gavril Preotul, în 1520, și se spune că zona ”este plină de toate bunătățile”, ”care am văzut și noi acel loc și i-am zis pământul făgăduit”.

În anul 1890 Călimănești-Căciulata devine stațiune și în anul 1927 este declarat oraș.

Numeroși oameni de știință au făcut de-a lungul timpului cercetări asupra efectelor miraculoase ale izvoarelor din stațiune: 1829 – doctorul Mayer, din porunca domnitorului Grigore Ghica; C. Fr. Siller; 1854 – doctorul francez Joseph Caillat; 1855 – Carol Davila recomandă împăratului Franței, Napoleon al III-lea, o cură cu aceste ape.

În anul 1873 apele minerale sunt medaliate la Expoziția de la Viena și în 1893 primesc medalia de aur la Expoziția Internațională de produse alimentare și ape minerale de la Bruxelles.
Primele pavilioane pentru cura de ape minerale datează din anul 1910.